Povestea 2 – Gabi Sorca

Te-ai gândit vreodată cum ar fi o zi din viața ta dacă ai avea o singură mână?

Cum ar fi dacă, într-o dimineață, ai realiza că mâna dreaptă îți este paralizată?

Totul este diferit. De acum înainte, tot ce făceai cu două mâini ești nevoit să faci cu una singură.

Și sună alarma. Este momentul să îți începi ziua.

Te ridici din pat și îți faci siesta de dimineață. Apoi, te îndrepți spre dulap. Iei cămașa albă, așezată pe umeraș și, cu grijă, închei fiecare nasture. În momente ca acestea îți dorești să ai ambele brațe, dar acest lucru nu este posibil. Îmbraci și pantalonii. Aranjezi cămașa și apoi te așezi pe un scăunel. În fața ta se găsește perechea de pantofi negri. Încalți fiecare pantof și te pregătești de cea mai grea acțiune de până acum: legarea șireturilor. Secundele se transformă în minute iar minutele se transformă în efort depus.Un mic tremurat poate duce la desfacerea fundei și implicit la reluarea acțiunii.

Cu multă atenție, reușești din prima încercare. Prima reușită a zilei. Ești pregătit de o nouă zi de lucru. Dar greul de-acum începe. Drumul până la locul de muncă, ușile pe care le deschizi, acțiunile pe care trebuie
să le faci. Sunt zeci de provocări pe care le ai de trecut.

Ceea ce pentru noi pare un scenariu desprins dintr-un film, pentru Gabriel Sorca, este realitatea de zi cu zi. Gabi trăiește din copilărie cu mâna dreaptă paralizată. Avea 7 ani și se întorcea de la școală. Ghiozdănelul în spate, trecerea de pietoni în față. Se uită în stânga, se uită în dreapta și începe traversarea. Trece încet și nu observă mașina, care se apropia în viteză. În ultima clipă conducătoarea auto îl vede. Apasă violent pe frână și trage de volan. Trece milimetric pe lângă copil, dar ghiozdanul i se agață de bara din spate. Gabi este târât câțiva metri, sub privirile șocate ale trecătorilor. În tot acest timp capul lui Gabi a fost continuu în contact cu asfaltul încins. Cu greu mașina oprește. În urma sa, poți vedea înșirate caiete, creioane și bucăți din creierul copilului. Părți din craniu au fost smulse, bucăți din creier au fost rupte și starea de inconștiență a intervenit instant. Pentru câteva clipe totul a încremenit, oamenii din jur, mașinile, timpul. Sosiți la fața locului, medicii sugerau îngrozirea momentului. Nu i-au acordat nici o șansă de supraviețuire. Pe drumul spre spital au făcut tot posibilul să îl stabilizeze.

După câteva zile, Gabi se trezește amorțit. Deschide ochii și vede pereții salonului. Este într-un pat de spital. Acest moment a însemnat a doua naștere, a însemnat a doua viață. Tot corpul îi este acoperit de pansamente și bandaje. Nici nu știe care parte îl doare mai tare. Dorește să se ridice, dar nu poate. Dorește să își miște mâna dreaptă, dar nu poate. Tot ce poate să facă este să privească resemnat în jur. Pe un
scaun, în fața patului observă un ursuleț alb. Este un cadou care urmează să îi fie aproape toată copilăria sa.

I-a fost aproape în perioada de refacere. I-a fost aproape când a reînvățat să vorbească. I-a fost aproape când a reînvățat să fie copil. Atunci când a redescoperit literele stătea așezat pe pat lângă Gabi. Atunci
când a redescoperit mișcările singurei mâini funcționale, Gabi îl strângea la piept și devenea bucuros.  Astfel, cu fiecare cuvânt, cu fiecare pas, Gabi a reușit să reintre în circuitul noii sale vieți. O viață cu defect de vorbire, cu părți din creier nefuncționale și cu mâna dreaptă paralizată.

După câteva luni, Gabi, însoțit de ursuleț și de părinți a ieșit la plimbare. La început a simțit cum îl cuprinde nesiguranța. A devenit foarte atent la tot ce se găsea în jurul său: oameni, mașini, clădiri. Într-o seară Gabi a luat o bucată de carton și a început să se joace cu ea. În altă seară, a luat o cutie, a tăiat bucăți din ea și a început să construiască una dintre clădirile pe care le-a admirat cu câteva ore înainte. Ursulețul său, de multe ori stătea lângă micul arhitect, parcă încurajându-l în tot ceea ce făcea. Iată cum Gabi a reușit să își dezvolte un talent de neprețuit. În câțiva ani a reușit să devină un adevărat maestru al structurii. Memoria îl ajută să reproducă cu precizie clădiri în forma unor machete de carton. Chiar recent a reușit să realizeze din carton o machetă de 1 metru înălțime, reprezentând în detaliu o clădire din centrul Timișoarei.

Din 2010, în vârstă de 23 de ani, a devenit parte din Asociația Newco & Amicii și, odată cu acest moment, a început să lucreze la etichetarea produselor de cosmetică hotelieră. Cu singura mână funcțională trebuie
să așeze mii de sticluțe cu articole de igienă personală în cutiuțe personalizate. Mai întâi aranjează pe măsuță cutia deschisă. Apoi ridică, pe rând, câte o sticluță și o introduce cu grijă în cutie. În primele zile a reușit să ambaleze câteva sute de bucăți. Chiar dacă a avut un dezavantaj major, cu ambiție, a etichetat, a ambalat și a aranjat, într-un mod remarcabil, produse hoteliere. În scurt timp a căpătat aprecierea colegilor săi, devenind un om de bază în echipa Asociaței NewCo & și Amicii. În prezent, după 7 ani, reușește să ambaleze, cu o singură mână mai multe produse decât ar putea un om cu două mâini.

Având pasiunea structurii Gabi și-a dorit în permanență să îmbunătățească lucrurile din jurul său. Într-o dimineață sosește ținând o cutie mare în mână. În interior a creat mici compartimente, în care urmau să își găsească locul produsele de igienă corporală. Uimiți colegii privesc spre cutie, apoi spre Gabi, apoi iarăși spre cutie. Nu înțeleg ce va face cu ea. Asociația are sute de cartoane și cutii pentru ambalare, ce nevoie să mai aibe de o cutie în plus? Gabi îi privește misterios, amplasează cutia pe masă și începe să așeze sticluțe înăuntru. Ceilalți se strâng în jurul său. Sticluțele stau așezate perfect în compartimentele special confecționate. Această cutie este perfect creată pentru 60 de sticluțe. În privirea colegilor se citește surprinderea și admirația. Pentru ei munca devine mai simplă, mai eficientă, cutia ajutându-i chiar și pe cei care au dificultăți în ceea ce privește numărarea. În toată bucuria, Gabi a rămas impasibil. Un zâmbet ștrengar îi apăruse în colțul buzelor. Chiar dacă realizase un lucru foarte util pentru echipă și pentru întregul proces de ambalare el a rămas smerit.

Acesta este Gabi, un om cu o inimă pe măsura implicării sale. De aceea colaborează, etichetează și aranjează cu foarte mare atenție și determinare. Dacă, pe când era copil a fost nevoit să învețe să se ajute de o singură mână, acum reușește să ajute Asociația prin tot ceea ce face. Gabi trăiește imperfecțiunea vieții și își dă tot interesul ca lucrurile pe care le face să se apropie de perfecțiune. Mai mult decât atât, el știe că cei care beneficiază de pe urma muncii sale sunt oameni ca tine și ca mine, fie că sunt copii, părinți sau bunici. Din acest motiv fiecare zi pentru el este o nouă șansă de a aduce un plus de valoare în lumea în care trăiește.
Cum ai trăi tu dacă ai avea o singură mână?

Cum ai trăi tu dacă, într-o dimineață, ai realiza că mâna dreaptă îți este paralizată?

Pentru Gabi răspunsurile sunt viața pe care o trăiește în fiecare moment, alături de familia sa, alături de colegii săi, alături de Asociația NewCo & Amicii.