Povestea 4 – Flore Vișan

Eu vorbesc, tu vorbești … ea nu vorbește!

Suntem în 1982. O zi de vară însorită.

În casă, o fetiță, îmbrăcată în pantalonași albi și tricou roz, stă cuminte în căruț. Lângă ea un ursuleț alb, cu o fundiță roșie la gât. Este jucăria ei preferată. Este ursulețul cu care adoarme și pe care îl iubește. La
un moment dat atenția îi este îndreptată spre steluțele care atârnă de marginea căruțului. Sunt steluțe mici, albe, albastre, argintii. Reflexia luminii crează forme diverse, forme fascinante pentru ea. Reușește să le miște și un clinchet plăcut răsună în toată încăperea. Micuța zâmbește fascinată de sunetul pe care îl aude. Le atinge încă odată și clinchetul răsună din nou. Chipul i se luminează și izbucnește într-un râs
scurt, un râs de copil. Apoi observă ursulețul căzut lângă căruț. Se oprește din râs. Vrea să își recupereze jucăria. Îndreaptă mânuța dreaptă, cu degetele deschise, spre el. Este foarte concentrată în timp ce
încearcă să îl apuce. Pentru o clipă nu se aude decât liniștea.

Și deodată … BUUUM … un zgomot infernal străpunge toată casa. Butelia, aflată în patea cealaltă a încăperii explodează. Geamurile se sfărâmă și pereții continuă, cu un ecou trist, vibrația expoziei. În jur
vase sparte, mobilă sfărâmată și căruțul răsturnat. În fugă apar și părinții fetiței. Tatăl disperat vede că este în stare de inconștiență. O ridică cu multă grijă de jos. În acele momente nimic nu mai contează, nici
mobilă, nici bucătărie, doar viața micuței. În câteva minute sosesc ambulanța și pompierii. Doctorii o resuscitează pe copilă și îi acordă primul ajutor. La toate aceste momente ursulețul asistă neputincios.

Și fetița deschide ochii. Trăiește. Plânge. Din fericire a scăpat cu viață, din nefericire timpanul i-a fost distrus în totalitate. Nu mai poate auzi nimic, nici sirenele ce răsună în stradă, nici deznădejdea tatălui,
nici plânsul mamei.

Printr-un astfel de incident a trecut Flore Vișan la vârsta de un an de zile. Clinchetul steluțelor a fost ultimul sunet pe care l-a auzit de atunci până în prezent. Fiind în etapa de evoluție a simțurilor și nemaiputând să recepționeze și nici să proceseze sunetele, a rezultat inclusiv imposibilitatea de a vorbi. Iată cum, o clipă de neșansă i-a adus copilului Flore dizabilitatea de a comunica și de a auzi.

Fără limbajul verbal a fost nevoită să învețe să comunice cu oamenii din exterior. În timp a reușit să stăpânească limbajul semnelor, acesta devenind, pentru Flore, una din singurele modalități de comunicare. În primii ani de liceu, prin intermediul secției informatică din cadrul Liceului a descoperit calculatorul. Prin participarea la cursul de Informatică economică și contabilă a prins dragoste față de acest domeniu a cifrelor. Din acest motiv și-a dorit foarte mult să fie angajată pe un post care să îi permită să lucreze pe calculator.

Din clasa a XI-a s-a transferat la Liceul de Arte, unde a deprins o nouă pasiune, pasiunea pentru frumos, pentru desen, pentru fotografie. Chiar și în prezent, cea mai plăcută îndeletnicire pentru Flore, este să
deseneze natură statică. Ar putea desenea ore întregi și nu ar simți cum trece timpul. Prin desen ea reușește să își aștearnă ideile și gândurile creative pe hârtie. Chiar dacă nu poate vorbi, transmite foarte multe cu ajutorul creionului prin linii și prin structuri preluate din lumea înconjurătoare.

Flore își dorește foarte mult să se exprime, „comunicarea fiind piesa de rezistență a oricărei relații”, după cum chiar ea ne transmite. De curând a descoperit apelul video oferit de Facebook și poate ține legătura
cu prietenii săi, cu rudele sale și cu cei doi copii ai săi perfect sănătoși. Cu toți cei dragi comunică în limbajul semnelor.

Într-o zi de primăvară, Flore se plimbă pe malul pe malul râului Bega. Privește bucuroasă copacii înfloriți și cum albul florilor se întrepătrunde cu galbenul albinuțelor care au început munca de primăvară. Este un
peisaj superb și Flore dorește să transmită aceste lucruri băiatului cel mare. Cu mișcări rapide, scoate telefonul din geantă. Activează datele mobile. Pornește Facebook Messenger și inițiază apelul video. Apelul este preluat. În liniștea exterioară, singurul lucru care se aude este mișcarea mâinii care gesticulează neîncetat. Din când în când îi arată copacul înflorit cu florile sale, mici, superbe. Pe buze îi apare un zâmbet, în ochi i se citește fericirea momentului. Este un moment pe care îl poate oferi copilului ei. Are atât de multe lucruri să îi comunice. Trec un minut, trec două, discuția este în toi și, totuși, niciun
sunet nu răzbate la urechile trecătorilor. Ea cuvântează fără cuvinte, ea cuvântează prin gesturi.

Tot prin gesturi comunică inclusiv cu membrii Asociației Newco & Amicii. Din 2016 este parte din Asociație și tot de atunci este bucuroasă că se găsește în locul care îi aduce împlinire. Flore lucrează alături de Alin Tanasă în cadrul departamentului facturare clienți și gestiune. Ei, în liniștea departamentului lor, se ajută unul pe celălalt prin limbajul mimico – gestual. Alin, fiind mai vechi, îi împărtășește lui Flore din secretele facturării. Ea, bucuroasă, îl ascultă din ochi. Dorește să deprindă fiecare secret și să devină cât mai bună în ceea ce face. Pe când era doar un elev de clasa a X-a a descoperit calculatorul și și-a dorit să își poată câștiga propriul salar din munca pe calculator. Prin actualul loc de muncă și-a îndeplinit visul din copilărie și cu fiecare zi adaugă ceva în plus la împlinirea sa profesională.

Flore este conștientă de importanța activității ei și realizează că fiecare cifră introdusă în calculator, fiecare câmp corect completat, fiecare factură pe care o face în timp util, ajută atât de mult la întărirea profesionalismului Asociației. De când lucrează în cadrul Asociației și-a dat seama că ea nu lucrează, ea își continuă visul. Vine cu mult drag la servici și împarte zâmbete oriunde se duce. Toată lumea o apreciază
și se bucură de compania ei. Toți ceilalți membri ai Asociației sunt bucuroși că Flore face parte din grup. Datorită firii prietenoase și sociabile reușește să aducă un zâmbet pe chipul celor care o văd, fie că sunt
colegi, fie că sunt clienți.