Povestea 6 – Milan Stan

Este o zi superbă de iarnă. Ora 17:30. Un alb pufos acoperă trotuarul. „Nu a mai nins de mult” îți spui și mergi mai departe. Ai ajuns într-o porțiune cu polei. Pășești ușor, cu foarte mare grijă. Din fața ta o
doamnă, în vârstă, vine din sens opus. În mâna stângă duce o plasă de cumpărături. Tu ești cufundat în gânduri. Ziua de lucru tocmai încheiată. Proiectul la care lucrezi. Ședința cu colegii. Doamna ajunge în dreptul tău. Și … dintr-odată … piciorul îi alunecă … se dezechilibrează. Scapă plasa din mână. Corpul este în cădere. Fără să îți dai seama întinzi o mână salvatoare. Doamna se agață de mâna ta. Este în siguranță. Toate s-au întâmplat într-o fracțiune de secundă. Nici nu ai avut timp să gândești … conștient.

Chiar dacă noi nu suntem atenți, creierul nostru este. El primește toate semnalele prin intermediul simțurilor noastre. Stradă, zăpadă, polei, femeie în vârstă, plasă, cumpărături, toate sunt procesate. În cazul anterior, ochii au recepționat o informație: o doamnă se dezechilibrează. În fracțiuni de secundă, prin intermediul undelor neuro-cerebrale, informația ajunge la creier. Creierul analizează cele întâmplate și transmite semnale către mâna ta stângă. Mușchii brațului se încoardă, antebrațul se deplasează pentru a oferi ajutor, palma se deschide și … salvezi momentul.

Acesta este creierul nostru, un supercalculator, care funcționează neîncetat și care este format din miliarde de neuroni. Ei comunică între ei prin semnale electrice și chimice. Putem să ne imaginăm căile
neuronale fiind ca niște autostrăzi microscopice pe care circulă informația sub forma impulsurilor electrice. Cu cât sunt mai mulți transportatori și mai multe autostrăzi cu atât creierul va funcționa mai
rapid și cu viteză mai mare. Dacă, în schimb, se crează ambuteiaje și blocaje, viteza de funcționare a creierului va sădea.

Un creier cu o viteză scăzută poate prezenta dificultăți în activități elementare. Calcule matematice simple, număratul până la 20 sau coordonarea mișcărilor pot deveni complicate. Cauzele pot fi extinse, fie factori
externi precum lovituri sau accidente, fie factori interni precum boli sau chiar tratamente administrate necorespunzător. Toate acestea generează procese care nu sunt în parametri normali.

Astfel de procese ale creierului care nu funcționează corespunzător se desfășoară și în cazul lui Milan Stan. Milan a fost identificat cu encefalopatie infantilă sechelară. Acest lucru înseamnă un grup de suferințe ale
creierului dobândite până la vârsta de 3 ani. Un copil se poate lovi în zona capului în diverse situații fără ca părinții să își poată da seama. Orice lovitură în zona capului, poate deveni pentru copilul cu craniul în formare, chiar o leziune a creierului. Acest lucru duce la afecțiuni și la suferință.

Pentru orice părinte suferința copilului înseamnă o provocare foarte mare. Părinții lui Milan au făcut tot posibilul și să îl îngrijească și să îi ofere iubire. Mai mult decât atât, i-au oferit creșterea de care orice copil
are nevoie. I-au insuflat valorile umane ale prieteniei și ale comunicării. De asemenea, l-au îndreptat spre hărnicie și conștinciozitate. Astfel Milan a crescut, și-a făcut prieteni și a devenit un tânăr comunicativ și
cu bună dispoziție în permanență.

Din 2011 a devenit parte din Asociația Newco & Amicii. Colegii săi își aduc aminte și acum de zâmbetul său molipsitor în momentul în care a început serviciul în laborator. A trecut pe la fiecare în parte, s-a
prezentat și, privindu-i în ochi, le transmitea bucuria de a-i cunoaște. Apoi s-a îndreptat spre o măsuță din partea dreaptă. Trei cutii stăteau așezate, de parcă îl așteptau. În fiecare cutie se găseau componente
pentru seturile dentare. Milan urma să formeze pachete mici, care ajungeau în hoteluri și în pensiuni. Este o muncă, ce necesită atenție și coordonare. Și a început lucrul. Cu ezitare a ridicat periuța de dinți și a
aranjat-o în punga micuță. Lângă periuța de dinți trebuia să își găsească locul pasta de dinți. A introdus mâna în a doua cutie și a căutat un tub mic. L-a găsit. Îl apucă cu trei degete, dar când să îl ridice, îi scapă.
Se obișnuise deja cu coordonarea mai puțin eficientă a degetelor și a mișcărilor. S-a oprit pentru o clipă. Era transpirat de emoție. Trecuseră deja zece minute. A mai făcut o încercare și a reușit. În mâna sa se găsea un set dentar complet. Cu foarte mare grijă a așezat setul pe masă, în cutia din dreapta sa. Era mândru. Tocmai terminase primul lui set dentar. S-a uitat în jur și dorea să transmită tuturor din bucuria
sa. Un coleg îl vede bucuros și se apropie de el. Milan îi simte privirea. Ridică ochii și observă că nu putea să miște mâna dreaptă. Era Gabi. Se uită cu mult drag la el și îi transmite din căldura sa interioară. Gabi îi
zâmbește și îl îmbărbătează. La finalul programului de lucru reușise să finalizeze o mică grămăjoară de seturi dentare. Din păcate nu știa câte finalizase exact. Nu știa să numere foarte bine. Și-a propus să devină mai bun. Periodic reușea să își mărească numărul de seturi dentare împachetate. În prezent a ajuns la peste 300 de unități realizate de mâinile lui. Și, mai mult decât atât, cu ajutorul lui Gabi și a celorlalți colegi a învățat să numere de unul singur toate pachețelele pe care le împacheta.

La finalul fiecărei zile de lucru așeza toate cutiile într-un mod impecabil, curăța măsuța de lucru și lăsa totul într-o ordine ireproșabilă. A fost învățat de când era copil să aibă grijă de igiena sa și de locul în care se găsește. Această dorință de ordine și igienă a insuflat-o, în foarte scurt timp, colegilor săi. În prezent, dacă pătrunzi în laborator, vei remarca ordinea și curățenia existentă. Pe lângă curățenie vei mai remarca ceva: buna dispoziție prezentă. Colegii săi se bucură de prezența sa, firea sa deschisă aducând un plus de bună dispoziție. Chiar dacă ai avea parte de o zi ploioasă, prezența lui Milan ar aduce soarele în încăpere într-o clipită.

Pe lângă firea sa deschisă este și foarte dornic de cunoaștere și de comunicare. Și-a dorit foarte mult să poată să comunice virtual și, inclusiv să poată să cunoască lumea internetului. Singurul impediment l-a reprezentat lipsa unui calculator. Acest lucru a fost de scurtă durată, deoarece prin intermediul proiectului caritabil „Visul tău”, Milan și-a îndeplinit un vis și a primit calculatorul pe care și l-a dorit atât de mult.
Astfel a avut acces la informație, la relaționare și la a cunoaște lumea. În ziua următoare Milan a venit la Asociație și a început să povestească despre articolele pe care le-a citit, despre imaginile cu peisaje din
natură pe care le-a admirat și, mai ales, despre melodiile pe care le-a ascultat pe YouTube. Toate acestea le-a reușit prin intermediul calculatorului primit.

De curând a aflat despre Campania Ursulețul și a fost atât de bucuros să se implice. Cu entuziasm și bucurie le spune celorlalți colegi despre cum părinții vor face cadou copiilor ursuleții. Ochii îi strălucesc, privirea i se luminează, iar el îi încarcă pe toți din jurul său cu căldură și bucurie.

Acesta este Milan Stan, un om pozitiv ce face tot posibilul să bine dispună, să cunoască și să comunice cu cei de lângă el. Prin intermediul Asociației și-a îndeplinit visul de a avea acces la informație și de a fi util prin tot ceea ce este el.