Ursulețul Hoky

Este seară. Soarele își aruncă ultimele raze ale unui apus frumos. În încăperea cu ferestre mari, micuțul Andrei este absorbit de desenul pe care îl face. Deodată, un foșnet îi atrage atenția. Când se întoarce își
vede tatăl, care a fost plecat o săptămână în delegație și s-a întors mai devreme cu o zi. Ochii larg deschiși sugerează surprinderea lui Andrei. Parcă nu se poate dezmetici. Dar, dintr-odată se ridică brusc de pe
scaun și se aruncă în brațele tatălui său. Acesta îl sărută pe frunte, îl strânge la piept și îi spune: „Andrei, ți-am adus ceva.”
„Ce mi-ai adus?” răspunse micuțul, cu o privire cercetătoare.
„Închide ochii.”
Andrei, ascultător îi închide. Sunt câteva clipe de așteptare și de nerăbdare prin care trece. Furnicături îi trec prin tot corpul iar fluturii se manifestă din plin în stomac. Când deschide ochii vede un ursuleț alb, cu năsucul maroniu. La gât are o fundiță foarte frumoasă în diverse nuanțe de roșu iar pe piept cele trei culori formează tricolorul. Este cel mai frumos ursuleț pe care l-a ținut vreodată în brațe.
„Wow?!? Pentru mine?!?” exclamă el.
„Da, Andrei, normal că este pentru tine. Îl cheamă Hoky.” îi răspunde tatăl.
„Hoky. Îmi place foarte mult de Hoky.” spuse Andrei în timp ce își strânge la piept noul prieten.
Tatăl, văzând bucuria micuțului, continuă: „Tu îl ții acum pe Hoky în brațe. El provine dintr-un loc în care oameni cu dizabilități muncesc pentru a se întreține. Aceștia ambalează, etichetează și împachetează
săpun, șampon și alte produse ce se găsesc în hotel.”
„Oameni cu dizabilități? Ce înseamnă asta?”
„Oameni care nu pot auzi, care nu pot vorbi, sau a căror minte funcționează diferit.”
Micuțul Andrei se uită la tatăl său, apoi la ursuleț, apoi iar la tatăl său și iar la ursuleț. Este uimit peste măsură: „Cum putem să îi ajutăm pe acești oameni?”
Tatăl zâmbind răspunse: „Tocmai am făcut-o. I-am ajutat prin faptul că l-am luat pe Hoky acasă”
În timp ce aude aceste cuvinte, Andrei îl strânge cu putere pe Hoky. În privirea lui se citește bucurie și compasiune în egală măsură.
„Îți mulțumesc mult de tot. Hoky va dormi cu mine de acum înainte. Hoky este jucăria mea preferată.”
Tatăl simte dragoste și împlinire părintească. Îi dă un pupic lui Andrei și îl lasă jos. Când să iasă din cameră, aude: „Să știi că mă bucur tare mult că mi l-ai adus pe Hoky. Te iubesc tata.”